Senzația pe care ne-o dă această piesă este de aici și acum. Nu ne prezintă o lume fantastică ci una cât se poate de palpabilă, cu personaje cât se poate de plauzibile. Cascada de răsturnări de situație se întâmplă în timp real, pe parcursul a două ore. Ce nu vom găsi în relația dintre personajele din această poveste este agresiunea. Găsim minciună, meschinărie, vanitate. Dar sunt atât de cotidiene încât aproape ar putea trece cu vederea dacă nu ar fi contrapunctate de candoarea, naivitatea, generozitatea unui aparent neadaptat ale cărui atribute sunt confundate cu prostia.

Evenimentele care se succed în avalanșă au efecte revelatoare asupra personajelor iar publicul asistă la o comedie cinstită unde buna dispoziție e molipsitoare iar râsul plin și sănătos e greu de stăpânit.

Francis Veber, un clasic al comediei franceze contemporane, este cunoscut mai ales datorită activităţii sale ca regizor de film. „Tais toi” (Ciocu mic) cu Gérard Depardieu şi Jean Reno, sau „Le placard” (Dulapul), cu Daniel Auteuil şi Gérard Depardieu, sunt două dintre filmele sale cele mai cunoscute. Veber este unul din cei patru scenarişti care au ecranizat piesa „Co­livia nebunelor" (1978) sau a celor două versiuni ale aceleiaşi poveşti: „Le Grand Blond avec une chaussure noire” (Marele blond), (1972) cu Pierre Richard şi „The Man with One Red Shoe” (Omul cu un pantof roşu), (1985) cu Tom Hanks.

Fil­mul „Dineu cu proşti" (1998), scris şi regizat de Veber, realizat după comedia cu acelaşi nume scrisă de el în 1993, a fost un mare succes internaţional şi a primit trei premii Cesar. În 2010, a apărut şi o nouă adap­tare americană pentru marele ecran: „Dinner for Schmucks".